Tu ţii Numele Meu II

Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când ANTIPA, MARTORUL MEU CREDINCIOS, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.(Apocalipsa 2:13)
Cartea Apocalipsa vorbeşte despre execuţia unui creştin numit Antipa. Numele lui are o semnificaţie interesantă – „împotriva tuturor”. Se potriveşte bine cu acuzaţiile neamurilor împotriva creştinilor că „urau rasa umană”. Popoarele Imperiului Roman o aplicau la creştini pentru că ei refuzau să participe la diferite aspecte ale religiei civile, lucru care era aşteptat din partea tuturor bunilor cetăţeni romani. Cel puţin, toţi îi considerau pe creştini ca fiind antisociali şi priveau prezenţa lor ca aducând ghinion oricărei comunităţi.
Deşi Scriptura nu oferă detalii, este clar că Antipa a murit ca martir pentru credinţa lui: „N-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana” (Apocalipsa 2:13). Pergam era unul dintre locurile unde guvernatorul roman ţinea procese şi lua decizii judiciare. Este posibil ca primii creştini să fi văzut „sabia ascuţită cu două tăişuri” a lui Hristos (v. 12,16) ca pe un contrast faţă de puterea guvernatorului asupra „săbiei”, sentinţa la moarte. Dacă este aşa, guvernatorul roman probabil l-a executat pe Antipa pentru că era creştin.
Procedura în cazul lui Antipa s-ar putea să fi fost aceea descrisă de către guvernatorul Plinius 15 ani mai târziu, într-o scrisoare către împăratul Traian:
„îi întrebam pe acuzaţi dacă erau creştini. Dacă mărturiseau, îi întrebam a doua şi a treia oară, ameninţându-i cu pedeapsa. Cei care stăruiau cu îndârjire am ordonat să fie executaţi, fiindcă nu aveam nicio îndoială că, oricare ar fi credinţa pe care o proclamau, meritau să fie pedepsiţi pentru îndărătnicia lor neînduplecată… I-am eliberat pe cei care au spus că nu erau sau că nu fuseseră niciodată creştini şi care, în prezenţa mea, s-au rugat zeilor şi au aşezat vin şi tămâie înaintea chipului tău [Traian] şi, mai ales, l-au blestemat pe Hristos, lucru pe care am auzit că niciun creştin adevărat nu vrea să îl facă.”
Traian a răspuns că autorităţile nu ar trebui să îi caute pe creştini sau să îi verifice pe baza acuzaţiilor anonime. Dacă în mod public erau aduse la cunoştinţa guvernatorului totuşi, oficialii ar trebui să se ocupe de ele aşa cum Plinius descrisese. Probabil un vecin care îl ura, fie dintre evrei, fie dintre neamuri, îl acuzase pe Antipa în faţa guvernatorului. Imaginează-ţi că trăieşti într-un loc unde niciodată nu ştii care vecin s-ar putea să dezvăluie autorităţilor credinţa! Dacă i s-a putut întâmpla lui Antipa, i se putea întâmpla oricărui creştin.
Doamne, sunt recunoscător pentru siguranţa relativă în care trăiesc astăzi. Dă-mi înţelepciunea şi puterea să Te slujesc cum trebuie când timpurile sunt bune!