BALAC

Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu.  (Isaia 66:2)

Deși Balac este unul dintre personajele Scripturii, amintit ca un exemplu al nebuniei de a încerca să împiedici voia lui Dumnezeu, putem învăța câteva lucruri foarte importante din relatările despre el.
În primul rând, este un lider care dorește binele poporului său și acționează pentru salvarea lui. Cei care suntem părinți, lideri pentru familiile noastre, întreprindem ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi pentru ocrotirea și salvarea copiilor noștri? Sunt zidite altarele noastre de dimineață și seară ca să căutăm lumina și binecuvântările divine?
În calitate de cetățeni, ne putem considera responsabili pentru amenințările reale privind binele și mântuirea comunităților din care facem parte. Facem noi tot ce putem ca semenii noștri să vină la cunoștința mântuirii și să fie pregătiți pentru a doua venire a Domnului Isus?
Ca lideri în biserică, înțelegem noi că avem nevoie mai mult decât de un ajutor omenesc pentru a lupta împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești? Chemăm noi și implicăm comunitățile noastre în programe de creștere spirituală, rugăciune și slujire?
Balac înțelege, în final, că nimeni nu poate să răstoarne binecuvântările și să le schimbe în blestem pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, se încred în Isus și împlinesc poruncile divine. De aceea nu a început lupta împotriva poporului lui Dumnezeu.
Domnul este plin de îndurare și-i ajută pe cei care primesc darul pocăinței și al unei vieți curate și iubitoare prin Isus. Dumnezeu nu are nevoie de jertfe și sacrificii în primul rând, ci El dorește să trecem cu totul de partea Lui. Să se poată spune și despre noi: „El nu vede nicio fărădelege în Iacov, nu vede nicio răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui (Numeri 23:21).
Este Isus Împăratul tău, veselia ta?
Ioan Grama, pastor, Conferința Transilvania de Sud
Soarele apune la: B 18:23, CT 18:13, IS 18:17, MS 18:29, SM 18:36, DJ 18:33, AR 18:4283
Duminică, 18 martie
BALAAM
Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările.
(Proverbele 3:5,6)
Balaam este o figură controversată în Scriptură. El este cel care se autointitulează „omul care are ochii deschişi” şi care face profeţia referitoare la „Steaua care răsare din Iacov”. În acelaşi timp, Balaam rămâne, de la Numeri la Apocalipsa, acel personaj infam care a orchestrat apostazia din Câmpia Moabului.
Fiind chemat de Balac ca să blesteme pe Israel, Balaam cere răgaz pentru a primi răspuns de la Dumnezeu. Cu siguranţă, cunoscând situaţia poporului evreu, Dumnezeu îi reaminteşte totuşi că acesta este binecuvântat, oprindu-l să meargă cu solii.
Ulterior, când solii revin şi Balaam le cere să rămână din nou peste noapte, pentru a vedea ce-i „va mai spune Domnul”, ca şi când Acesta Şi-ar schimba poziţia, Domnul îi spune să meargă, cu condiţia să facă doar ce-i va spune El. „În felul acesta, Domnul dorea să-i îngăduie lui Balaam să-şi împlinească voia, pentru că acesta stăruia mereu. El nu umbla după ascultarea de Dumnezeu, ci mergea pe calea aleasă de el şi apoi se străduia să obţină aprobarea lui Dumnezeu.” (Patriarhi şi profeţi, p. 440, orig.)
Momentul hotărâtor pentru viaţa lui Balaam este cel în care Domnul îi deschide ochii în urma dialogului cu măgăriţa sa și profetul Îl vede pe Îngerul Domnului, care-i spune răspicat: „Drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare înaintea Mea” (Numeri 22:32). Însă încăpăţânarea lui Balaam de a forţa voinţa lui Dumnezeu este dusă până la capăt şi, ca şi când L-ar implora pe Dumnezeu să-i permită să meargă mai departe, afirmă: „Dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce” (v. 34). Acesta este momentul în care Dumnezeu demonstrează libertatea deplină pe care le-o oferă creaturilor Sale, spunându-i: „Du-te” (v. 35).
A-L recunoaşte pe Dumnezeu în umblare nu înseamnă a căuta să-L înduplec să-Şi pună voinţa în acord cu voinţa mea. Recunoaşterea lui Dumnezeu în toate căile implică o supunere continuă a voinţei mele, voinţei Lui.
Alege astăzi să fii cel care-şi supune voinţa, iar lucrul acesta îți va aduce binecuvântare şi viaţă!
Mihai Liviu Papadopol, pastor, Conferința Muntenia