BUCURAȚI-VĂ!

BUCURĂ-TE de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi prorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o.(Apocalipsa 18:20)

O trăsătură interesantă în acest text este că Scriptura le porunceşte sfinţilor să se bucure, le ordonă să fie fericiţi. Cei mai mulţi dintre noi credem că putem fi fericiţi doar atunci când lucrurile merg bine. Dar, evident, fericirea este o alegere -una pe care poporul lui Dumnezeu o poate face chiar şi în cele mai grele timpuri.
Recent, mama mea a trebuit să petreacă o perioadă într-un sanatoriu. La vremea aceea avea 91 de ani şi şi-a prins piciorul într-o pătură când încerca să ajungă la telefon şi a căzut rău, rupându-şi partea de sus a piciorului stâng, chiar lângă şold. După ce doctorii au imobilizat articulaţia, ea a stat câteva săptămâni în spital. A venit timpul când avea nevoie de îngrijire vreme de 24 de ore din 24, dar asigurarea medicală nu mai acoperea costurile ridicate ale reabilitării în spital. Aşa că s-a mutat într-o cameră la un sanatoriu cu alte trei femei şi un nivel redus de îngrijire.
În timp ce o vizitam din când în când, am observat că cei care stăteau în sanatoriu păreau să aibă reacţii foarte diferite faţă de situaţia lor. Unii dintre ei păreau furioși tot timpul, cerând lucruri de la însoţitori şi plângându-se cu privire la orice, de la mâncare la calitatea saltelei, la locul unde se afla televizorul, la timpul de reacţie al asistentelor. Ei păreau să fie într-o mare suferinţă.
Alţii erau întocmai opusul. Încontinuu veseli, ei salutau pe oricine trecea pe acolo, le mulţumeau asistentelor pentru eforturile lor chiar şi când lucrurile nu mergeau bine, vorbeau despre frumuseţea razelor de soare prin fereastră şi le mulţumeau doctorilor pentru că îşi făceau timp în orarul lor ocupat ca să îi viziteze.
Cineva a întrebat o persoană dintre cele care stăteau acolo despre bucuria ei neabătută. Cred că ai fi interesat de răspunsul ei.
„Fericirea este un lucru pe care îl decizi dinainte. Că îmi place sau nu, camera mea nu depinde de modul în care mobila este aranjată. Ceea ce contează este cum îmi aranjez mintea. În fiecare dimineaţă am de făcut o alegere: pot petrece întreaga zi în pat, gândindu-mă la greutăţile pe care le am cu părţile corpului care nu mai funcţionează sau pot să mă ridic din pat şi să fiu recunoscător pentru cele care funcţionează.
Fiecare zi este un dar şi încerc să fac lucrurile cât mai plăcute pentru toţi cei din jurul meu. Pare că, dacă mă gândesc mai mult la ceilalţi decât la mine, pot face o diferenţă în lumea mea, chiar dacă multe părţi din mine nu mai funcţionează. Acest sentiment că am un scop mă ajută să continui. Este mult mai amuzant să fii fericit şi vesel decât să fii furios şi plin de resentimente.”
Doamne, aleg să fiu fericit astăzi. Ajută-mă să îmi schimb lumea şi atitudinea oamenilor din jurul meu!