CUTREMUR DE PĂMÂNT

Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare CUTREMUR DE PĂMÂNT. SOARELE s-a făcut negru CA un sac de păr, LUNA s-a făcut TOATĂ CA sângele, şi STELELE au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. CERUL s-a strâns CA o carte de piele pe care o faci sul. Şi TOŢI MUNŢII Şl TOATE OSTROAVELE s-au mutat din locurile lor.(Apocalipsa 6:12-14)

Pasajul de astăzi enumera o serie de şase elemente. Primul şi ultimul dintre ele sunt cutremure, cel din urmă fiind atât de puternic, că fiecare munte şi insulă îşi schimbă poziţia, un adevărat eveniment cataclismic. Între cele două cutremure, apar patru semne cereşti: soarele se întunecă, luna se face roşie ca sângele, stelele cad pe pământ şi cerul însuşi se despică.
Imaginile sunt ori literale, ori spirituale. Nu cunosc vreun caz convingător pentru a trata soarele, luna, stelele şi cerul ca fiind simbolice aici. Aşa că probabil ar trebui interpretate literar. În greaca din acest pasaj, cuvântul hos (tradus mai sus „ca”) de obicei compară ceva literal cu ceva figurativ. Tiparul este că soarele devine negru „ca un sac de păr”, luna devine „ca sângele”, stelele cad „ca smochinele verzi din pom”, iar cerul se strânge „ca o carte de piele pe care o faci sul”. Aşa că ar trebui să interpretăm literal soarele, luna, stelele şi cerul şi ceea ce li se întâmplă să interpretăm figurativ.
Evenimente ca primele trei au avut loc în trecut. În 1780, o zi incredibil de întunecată s-a extins asupra Americii de Nord, în care animalele au venit acasă devreme, crezând că ziua deja se sfârşise şi cocoşii cântau la ore neobişnuite. În acea noapte, luna s-a făcut de un roşu întunecat. Evenimentul a fost atât de neobişnuit, încât mulţi oameni i-au acordat atenţie. Apoi, în noiembrie 1833, o ploaie de meteoriţi a fost atât de spectaculoasă că mulţi oameni au scris ziarelor lor locale anunţând că sfârşitul lumii trebuie să fie iminent.
Dumnezeu a folosit evenimentele pentru a stimula un interes formidabil pentru profeţii în jurul lumii. Dar interpretările acestui text nu se pot opri în secolul al XIX-lea. Descrierile din versetul 14 merg dincolo de orice înregistrează istoria. Cerul care se desparte şi fiecare insulă care se mută de la locul ei sunt evenimente care nu s-au văzut încă. Ele arată către timpul chiar dinainte de întoarcerea lui Isus.
Descoperim mesajul spiritual al acestui text când examinăm pasajul din Vechiul Testament pe care îl evocă: „Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina” (Isaia 54:10). Asigurarea este că, indiferent ce se va întâmpla, Dumnezeu nu-Şi va abandona niciodată poporul.
Doamne, doresc o încredere plină de calm că întreaga mea viaţă este adăpostită în mâinile Tale iubitoare, indiferent care sunt circumstanţele cu care mă confrunt astăzi.