SĂ SE MAI ODIFINEASCĂ PUŢINĂ VREME

Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi i s-a spus SĂ SE MAI ODIFINEASCĂ PUŢINĂ VREME, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.(Apocalipsa 6:1 I)

Traducerea de mai sus reflectă unele aspecte încurcate ale acestui text. Mai întâi, ce se presupune că fac „sufletele de sub altar” (Apocalipsa 6:9-10)? Ele trebuie să „se odihnească, să aştepte, să se relaxeze o vreme”. În loc să acţioneze, ele trebuie să rămână pasive până când altceva se întâmplă. În majoritatea traducerilor, acel altceva este aşteptarea să fie atins un anumit număr de martiri („până se va împlini numărul” [v. 11]). Dar cuvântul „număr” nu apare în original. În schimb, aşa cum am menţionat ieri, traducătorii l-au introdus acolo pentru a da sens pasajului. Dar pasajul are sens aşa cum este el. „Tovarăşii de slujbă” sunt „împliniţi”, poate o referinţă la caracterul lor în criza finală a istoriei pământului (Apocalipsa 19:7-8). Ei aşteaptă ca Dumnezeu să acţioneze într-un mod special pentru ei.
Să li se spună să se „relaxeze” este un pic surprinzător într-un mesaj din ceruri. Când mă „relaxez”, adeseori se întâmplă lucruri rele (a se citi „amânare”). De exemplu, am un petic considerabil de iarbă. Nu ştiu dacă este de la tipul de iarbă plantat aici sau de la apropierea de un fertilizator natural, dar pare să crească de două ori mai repede şi mai groasă decât oriunde altundeva. Mai ales în luna mai, când avem din plin şi soare, şi ploaie, iarba răsare şi metabolismul plantei ajunge în vârful eficienţei sale. Dar ceea ce este o veste bună pentru plante devine o veste proastă pentru mine, dacă mă „relaxez” mai mult de o zi sau două peste programul meu de tuns peluza.
Alte părţi ale peluzei nu sunt la fel de dese şi cresc mai încet. Iarba acolo nu este dificil de tuns chiar şi dacă amân câteva zile. Dar această bucată din spate devine repede aproape imposibil de micşorat. Dacă iarba este măcar un pic umedă (şi o udăm aproape în fiecare zi), cositoarea se înfundă aproape imediat. Am sarcina dezagreabilă de a fi nevoit să ridic cositoarea pe toate cele patru roţi şi (să o las în jos mai târziu) şi apoi să tund câţiva centimetri pătraţi pe rând, oprindu-mă să curăţ partea inferioară a maşinii la fiecare câteva minute. Nu este amuzant.
A aştepta sau a te relaxa poate fi un lucru prostesc. Totuşi cerul instruieşte sufletele de sub altar să se relaxeze pentru o vreme pentru a-L lăsa pe Dumnezeu să îşi facă lucrarea. Ar fi frumos să avem o voce care să ne spună când Dumnezeu vrea să ne relaxăm sau când relaxarea ar însemna amânare. Dar lupta cu voia lui Dumnezeu şi cu planul Lui ne poate învăţa lucruri valoroase. Deşi relaxarea poate părea amânare, poate fi şi o expresie a credinţei în modul de acţiune al lui Dumnezeu.
Doamne, ziua mea este deja supraîncărcată. Am nevoie de călăuzirea Ta pentru a şti ce lucruri se vor îmbunătăţi dacă nu le fac astăzi. Ajută-mă să am încredere că Tu lucrezi chiar şi când eu nu o fac!