Hoţii

Nicio nenorocire nu te va atinge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. – Psalmii 91:10

Soţul meu mi-a întins un cutter lung, întrebând:

– Ăsta e al tău, nu? L-am găsit în narcisele uscate din dreptul uşii din faţă.

Ne-am uitat unul la altul şi am zis în acelaşi timp: „hoţii”. Destul de ciudat, dar nu mi-a fost deloc frică în noaptea în care hoţii au pătruns în casa noastră. Vederea acelui cutter blestemat ne-a adus aminte că fuseserăm salvaţi în acea noapte.

Ne întorseserăm de la o întâlnire, eram obosiţi, iar Don s-a dus direct la culcare. Eu am simţit un imbold puternic să rămân trează, aşa că am rămas îmbrăcată şi m-am dus în birou (situat în partea din spate a casei, la etaj). Aceasta a fost prima minune din acea noapte.

Era ora 1:45 dimineaţa când am auzit o ciocănitură uşoară în uşa principală din josul scărilor. Unul dintre câini a venit în birou, cu urechile ciulite, privindu-mă insistent. „Ai auzit şi tu, nu-i aşa?” i-am şoptit eu. Am mers până în capul scărilor şi ne-am uitat tăcuţi la uşa din faţă. Cineva încerca să o deschidă. Bătând, încercase să vadă dacă e cineva treaz.

L-am trezit pe Don şi i-am spus că cineva încearcă să intre. El s-a dus la o fereastră de a etaj şi s-a uitat afară. Trei bărbaţi vânjoşi erau în pragul nostru. Înainte să pot eu suna la 911, o maşină de poliţie cu girofar a oprit în faţa casei. Aceasta a fost a doua minune.

Înţelept, tânărul poliţist a cerut întăriri şi, nu după mult timp, întreaga stradă era plină de maşini cu girofar. A sunat soneria şi s-a prezentat un poliţist. Când am deschis, atât el, cât şi tinerii, acum prinşi, au rămas surprinşi la vederea, în miez de noapte, a unei femei îmbrăcate de zi.

Unul dintre bărbaţi a fost imediat încătuşat şi aşezat pe caldarâmul rece; era căutat în alt oraş. Ceilalţi doi adolescenţi, aveam să aflăm mai târziu, erau iniţiaţi pentru intrarea într-o bandă, iar pătrunderea într-o casă era un test important pentru a vedea cât de „tari” erau.

Poliţia a găsit repede o imitaţie de pistol, care fusese aruncat sub maşina noastră, şi alte obiecte menite să fie folosite în timpul jafului, precum şi un număr de obiecte furate, găsite în maşina bărbaţilor.

– Sunteţi foarte norocoşi – ne-a zis poliţistul. Băieţii ăştia aveau planuri urâte cu voi! – Dumnezeu a avut grijă de noi! i-am răspuns eu. El mi-a spus să stau trează. Poliţistul a dat din cap, încuviinţând că tocmai fusese martorul unei salvări miraculoase din partea Domnului.

Teresa Sales

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn