IDENTIFICAREA CU BABILONUL

Lumina lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai-marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta şi pentru că acolo A FOST GĂSIT SÂNGELE PROROCILOR Şl AL SFINŢILOR Şl AL TUTUROR CELOR CE AU FOST ÎNJUNGHIAŢI PE PĂMÂNT.(Apocalipsa 18:23-24)

Nedreptăţile Babilonului sunt multe (Apocalipsa 18:1-7) şi osânda ei, prin urmare, este sigură. Dar chiar o mai mare tragedie se află în spatele tuturor acestor lucruri. Aceia care se identifică cu Babilonul în orice mod vor pieri odată cu el (v. 4). Mulţi precum împăraţii, negustorii şi marinarii din acest capitol nu sunt dedicaţi agendei Babilonului în inimile lor. Ei cooperează cu ea doar pentru că ei speră să îşi îmbunătăţească vieţile lor scurte pe acest pământ (v. 9-19).
Alegerea este prostească, dar de înţeles. Pur şi simplu ne dorim ceea ce este cel mai bine pentru noi şi familiile noastre. Totuşi consecinţele, chiar şi ale participării ocazionale la „Babilon”, sunt catastrofice. Cum Se aşteaptă Dumnezeu ca noi să răspundem nedreptăţilor Babilonului de astăzi? Este suficient să trăim vieţi liniştite şi simple? Sau trebuie să „ieşim din Babilon” în moduri mai semnificative?
La apogeul lui, comerţul cu sclavi din Indiile de Vest folosea 5 500 de marinari şi 160 de corăbii. Era o practică masivă şi social acceptată. Dar William Wilberforce şi aliaţii săi, acţionând conform convingerilor lor creştine, au luptat în Parlamentul britanic până când sclavia a fost abolită în tot Imperiul Britanic. În America, vocile aboliţioniştilor au oferit legitimitate eforturilor de a elibera sclavii din Sud.
În timp ce capacitatea noastră de a transforma comportamentul naţiunii noastre este adeseori limitată, acest lucru nu este adevărat şi cu privire la capacitatea noastră de a ne schimba propriul comportament. Isus le-a spus ucenicilor Săi să nu pună preţ pe posesiuni. Iacov ne spune că faptul că nu ne pasă de tovarăşii noştri creştini în nevoie s-ar putea să indice o lipsă de credinţă mântuitoare (Iacov 2:14-17). Misiunea centrală a lui Pavel era predicarea Evangheliei, dar el nu a uitat nevoile săracilor (2 Corinteni 8:13-15; Galateni 2:10).
Uneori, inimile noastre sunt dure până când sunt expuse fără intermediar la nevoile umane. Tony Liston, un pastor tânăr din Oklahoma, a petrecut două zile într-o cameră dintr-un spital privat din Filipine plătind 47 de dolari. Când a intrat în spital, de-abia a observat o cerşetoare care se afla aproape de intrare. Când a plecat, două zile mai târziu, i-a văzut cadavrul dezbrăcat înghesuit într-o pubelă din apropiere. Murise de aceeaşi afecţiune pentru care el fusese tratat. „Nu avea bani”, a răspuns asistenta pe un ton rece. Experienţa l-a cutremurat pe Tony.
Doamne, ajută-mă să stabilesc bine priorităţile cu privire la folosirea resurselor, potrivit lucrurilor care contează cel mai mult pentru Tine!