ÎNTR-O CLIPĂ A FOST PREFACUTĂ ÎNTR-UN PUSTIU

Şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: „Care cetate este ca cetatea cea mare?’ Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, AL CĂREI BELŞUG A ÎMBOGĂŢIT PE TOŢI CEI CE AVEAU CORĂBII PE MARE, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!”(Apocalipsa 18:18-19)

Regi, vânzători şi marinari, cu toţii jelesc pe rând trecerea Babilonului. Apocalipsa 18:9-19 conţine cea mai lungă listă existentă de produse din perioada romană. Ioan adaptează lista lui Ezechiel de mai mult de 40 de produse pe care Tirul le comercializa în zilele lui (Ezechiel 27:2-24). Ezechiel şi-a aranjat lista geografic, în timp ce Ioan a structurat-o după tipul de marfa (vezi Apocalipsa 18:12-13). În Apocalipsa, accentul este pus asupra articolelor de lux, nu asupra comerţului în general.
Noii bogaţi ai Romei din secolul I îşi etalau aurul şi argintul. Imperiul importa metalele din Spania, unde deţinea un număr de mine, dar costurile umane erau ridicate. Sclavii care lucrau în aceste mine rareori trăiau mai mult de câţiva ani. Vânzătorii aduceau majoritatea pietrelor preţioase din India şi mai mulţi recuperau mărgăritare din Marea Roşie şi Golful Persic.
Inul subţire venea din Spania, Asia Mică şi Egipt. Hainele de purpură şi stacojiu erau un lux. Mătasea trebuia să călătorească din China, astfel că doar cei foarte bogaţi şi-o puteau permite. Lemnul de tiin, importat din Africa de Nord, era destul de rar, astfel încât o masă făcută din acest tip de lemn costa cât o moşie mare. Elefanţii au dispărut practic în Imperiul Roman din cauza comerţului cu fildeş.
Scorţişoara provenea din Somalia şi din partea de sud a Africii de Est. Călătoria până acolo din Roma dura doi ani dus-întors. Alte condimente proveneau din India şi tămâia şi mirul veneau din Arabia şi Somalia. Sicilia şi Spania ofereau cel mai bun vin. În zilele lui loan, imperiul trecea printr-o criză de cereale şi în acelaşi timp avea un surplus de vin (cf. Apocalipsa 6:6), pentru că era mai profitabil comerţul cu vin decât cel cu cereale. „Făina foarte bună” era cu siguranţă un articol de lux în comparaţie cu grâul brut. Cea mai bună făină trebuia să fie transportată din Africa.
Chiar şi bogaţii mâncau rar vită, pentru că vitele erau folosite ca animale de povară. Crescătorii de animale tăiau unele oi pentru carne, dar majoritatea erau folosite pentru a produce lână. Italia nu avea suficiente păşuni pentru cai, aşa că iniţiatorii curselor de care aduceau cai din Africa şi Spania pentru divertisment.
Ioan îşi încheie lista (Apocalipsa 18:12-13) cu „robii şi sufletele oamenilor”. Pentru că era pace în imperiu, nu avea o rezervă constantă de sclavi din captivii de război. Aşa că negustorii de sclavi salvau bebeluşii părăsiţi de către săraci. Alţi sclavi erau „importaţi” din Asia.
Doamne, ajută-mă să înţeleg adevăratul preţ al îngăduinţei de sine. Vreau să dezvolt un duh de slujire în schimb.