LI S-AU DAT ŞAPTE TRÂMBIŢE

Şi am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; şi LI S-AU DAT ŞAPTE TRÂMBIŢE. (Apocalipsa 8:2)

Într-o zi, prietenul meu Jim s-a trezit în Beijing, China, având nevoie disperată de pantofi. Dar exista o problemă – purta un număr foarte mare. Acum, a găsi pantofi de mărime mare nu este o problemă în America de Nord sau în Europa, dar poate fi o sarcină aproape lipsită de speranţă în China. Jim a căutat într-o mare piaţă deschisă care conţinea standuri cu pantofi noi, dar niciunul dintre ei nu se potrivea.

Într-un anume magazin, Jim a găsit în cele din urmă o pereche de pantofi care s-a potrivit oarecum, dar nu erau pe placul lui. Vânzătorul a încercat să îl convingă să cumpere pantofii şi a continuat să scadă preţul. Politicos, Jim i-a mulţumit şi a încercat să plece. Vânzătorul i-a prins braţul strâns şi, cu o altă scădere extraordinară de preţ, l-a implorat să cumpere pantofii.

După câteva minute s-a eliberat de strânsoarea bărbatului şi a continuat să caute. Spre amuzamentul lui, vânzătorul l-a urmat ţinând în mână pantofii al căror preţ scăzuse acum la 8 dolari. În cele din urmă, Jim a cumpărat o altă pereche de la acesta pentru a pune capăt întregului episod. Dacă bărbatul nu ar fi fost atât de insistent, Jim nu ar fi cumpărat pantofii. Ce are acest lucru de a face cu cele şapte trâmbiţe?

Conceptul trâmbiţelor are un fundal bogat în Vechiul Testament. Şase cuvinte ebraice şi două cuvinte greceşti sunt traduse ca „trâmbiţă” sau „a sufla în trâmbiţă”. Din cele 134 de utilizări în Vechiul Testament grecesc, 75 sunt în contextul închinării, 33 se referă la situaţii de luptă şi 10 vestesc apropierea unui inamic (Ezechiel 33).

Cea mai importantă dintre aceste referinţe se găseşte în Numeri 10:8-10. Pasajul ne spune că trâmbiţele erau instrumente sacre care fie erau folosite în închinare, fie în bătălie. Ele apelau la Dumnezeu ca Acesta să îşi amintească legământul Său. Când auzea sunetul trâmbiţelor, El urma să îşi protejeze şi să îşi apere poporul în luptă (v. 9). Şi când preoţii suflau în trâmbiţe pe parcursul închinării iudaice, Dumnezeu „îşi amintea” de poporul Său şi le ierta păcatele (v. 10).

De aceea, când preoţii suflau în trâmbiţe, Dumnezeu acţiona. Aşadar, suflatul în trâmbiţe era un simbol al rugăciunii legământului. Când poporul lui Dumnezeu se roagă pe baza făgăduinţelor Lui, El răspunde. El îi eliberează de duşmani.

La suprafaţă, cele şapte trâmbiţe sună ca o litanie de război şi dezastru. Dar la un nivel mai profund, ele portretizează un concept spiritual. Ele simbolizează poporul lui Dumnezeu care îl cheamă să îndrepte răul de pe acest pământ. Şi, asemenea vânzătorului de pantofi din Beijing, trebuie să fie insistent.

Doamne, ajută-mă să renunţ la răzbunare în viaţa mea de zi cu zi! Ajută-mă, în schimb, să mă încred în Tine să fac ceea ce este corect şi să mă confrunt cu „duşmanii” mei dacă devine necesar!