Mielul s-a alăturat acum Tatălui pe scaunul de domnie

Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „ALE CELUI CE ŞADE PE SCAUNUL DE DOMNIE Şl ALE MIELULUI să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” Şi cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat… (Apocalipsa 5:13-14)

Mielul s-a alăturat acum Tatălui pe scaunul de domnie, o acţiune anticipată în Apocalipsa 3:21. Aceasta este ultima dintr-o serie de cinci imnuri din Apocalipsa 4 şi 5.

În Apocalipsa 4:8, cele patru făpturi vii cântă un cântec bazat pe „Sfânt, sfânt, sfânt” din Isaia 6. Ele îşi îndreaptă imnul către „Cel ce şade pe scaunul de domnie”.

În Apocalipsa 4:11, cei douăzeci şi patru de bătrâni Îl laudă pe Dumnezeu pe baza actelor Lui creatoare.

În Apocalipsa 5:9-10, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni împreună aduc slavă Mielului pentru moartea Lui pe cruce.

În Apocalipsa 5:12, o oaste de îngeri se alătură pentru a-L lăuda pe Miel. În cele din urmă, în textul nostru de mai sus, Cel care stă pe tron şi Mielul primesc laudă împreună când întregul univers oferă o singură armonie de laudă.

Ultimul dintre cele cinci imnuri este punctul culminant. Primele două imnuri sunt cântate Celui ce stă pe tron şi se concentrează asupra creaţiei. Următoarele două imnuri sunt cântate Mielului şi insistă asupra salvării. Cel de-al cincilea din cele cinci imnuri Îi slăveşte pe amândoi. Aşadar, descoperim o progresie de la Tată către Isus şi în cele din urmă la amândoi împreună.

Numărul celor care cântă aceste imnuri creşte progresiv. Cele patru făpturi vii prezintă primele şi cei 24 de bătrâni sunt următorii. În al treilea imn, cele patru făpturi vii şi cei 24 de bătrâni cântă împreună. În cel de-al patrulea imn, un mare cor îngeresc acompaniază cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni. Şi, în cele din urmă, fiecare creatură din întregul univers proclamă cel de-al cincilea imn.

Întreaga secvenţă din Apocalipsa 4 şi 5 se îndreaptă către marele punct culminant în care Mielul se alătură Tatălui pe tron. Punctul principal în acest pasaj este ridicarea Mielului la acelaşi statut cu cel al Tatălui. Este statutul pe care clar l-a avut înainte de cruce. Dar după moartea Lui, noi laude declară gloria lui Isus Hristos. Puternicul Său sacrificiu de Sine ridică ovaţiile cereşti la noi înălţimi nemaivăzute niciodată până atunci. Niciodată nu va mai fi Dumnezeu lăudat fără a se face referire la cine este Mielul, la ceea ce a făcut şi la faptul pentru care este considerat vrednic. Bucuria şi integritatea universului se concentrează acum în vrednicia Mielului.

Doamne, îl pun pe Isus pe tronul vieţii mele astăzi! Scopul meu este să mă supun Lui în toate, pentru că El este vrednic.