NECAZUL CEL MARE II

„Doamne”, i-am răspuns eu, „tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din NECAZUL CEL MARE, ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.”(Apocalipsa 7:14)

Într-o seară, când un grup de femei s-au întâlnit pentru studiu, s-au poticnit de versetul din Maleahi 3:3, care declară că Dumnezeu „va şedea, va topi şi va curăţa argintul”. Ele erau curioase cu privire la ce ar avea în comun Dumnezeu cu o persoană care topeşte şi curăţă argintul. După câteva discuţii, femeile s-au despărţit în seara aceea, una dintre ele promiţând să afle mai multe despre procesul de topire şi curăţare a argintului în săptămâna care urma.

Femeia a făcut o programare să meargă la un atelier de prelucrare a argintului, în timp ce îl vedea pe argintar ţinând argintul în cea mai fierbinte parte a focului, l-a întrebat de ce făcea asta. „Pentru că această căldură a focului îndepărtează toate impurităţile”, a explicat bărbatul. „Cu cât flacăra este mai fierbinte, cu atât este mai pur metalul când iese.”

Ea a observat că el ţinea cu atenţie argintul exact în locul acela şi nici măcar o dată nu şi-a luat ochii de la el. Femeia era în continuare curioasă. „Dar cum ştiţi când argintul este gata să fie scos din flacără?”

„O, asta este uşor”, a răspuns argintarul. „Ştiu că este gata când îmi pot vedea reflexia în el.”

Sensul de bază din spatele cuvântului tradus „necaz” este „presiune” sau „circumstanţe grele”. Cu toţii putem înţelege expresia „necazul cel mare”, pentru că am avut cu toţii parte în vieţile noastre de evenimente care ne-au adus mult stres, traume şi presiune. Când trecem prin asemenea perioade de necaz, este aproape imposibil să crezi că ceva bun ar putea să iasă din acea suferinţă puternică. Doar cu perspectiva timpului putem vedea mâna lui Dumnezeu care ne curăţă vieţile şi care foloseşte durerea din experienţele noastre dure pentru a ne purifica şi a ne aduce la un nivel de utilitate care nu ar putea fi atins altfel.

Oricând simt că sunt într-un „loc fierbinte”, de nesuportat, găsesc alinare la gândul că „Argintarul” meu mă ţine cu mare atenţie. în ciuda modului în care m-aş putea simţi, eu pot fi sigur că El nu mă va lăsa vreodată singur, nici măcar pentru o secundă. Şi pot găsi bucurie în faptul că, dacă suferinţa va dura mai mult decât cred eu că e necesar, este datorită faptului că El are un scop pentru mine. Când sunt gata să fiu scos din „foc”, El va putea să îşi vadă reflexia în mine! Nu îmi pasă cât de dificile pot deveni lucrurile – nimic nu este mai palpitant decât gândul că atunci când totul va fi fost spus şi făcut, voi fi mai mult ca Isus!

Doamne, sunt tentat să îţi cer să îndepărtezi problemele care îmi fac viaţa dificilă chiar acum. în schimb, fă orice îmi va pregăti cel mai bine calea pentru creşterea şi utilitatea mea viitoare.