O MARE DE STICLĂ AMESTECATĂ CU FOC

Şi am văzut ca O MARE DE STICLĂ AMESTECATĂ CU FOC; şi pe marea de sticlă, cu lăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei.(Apocalipsa 15:2)

Mulţi comentatori au observat diferenţa subtilă între cele două referinţe la marea de sticlă din Apocalipsa. În Apocalipsa 4, marea de sticlă este clară precum cristalul, în timp ce în Apocalipsa 15 este „amestecată cu foc”. Trimiterea la „foc” (acelaşi cuvânt ca la calul „roşiatic” de la a doua pecete) poate sugera culoarea roşie ca sângele a Mării Roşii după distrugerea armatei lui Faraon. Exodul 14:30-31 spune: „în ziua aceea. Domnul a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor; şi Israel a văzut pe egipteni morţi pe ţărmul mării. Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.”
Văzul este o binecuvântare. Ne permite să avem o perspectivă pe care numai auzul şi atingerea nu ne-o pot oferi. Unul dintre cele cinci simţuri, văzul implică lucrul la care fotografia se referă ca la „adâncimea câmpului vizual”. Adâncimea câmpului pune obiectul asupra căruia se concentrează atenţia într-un context mai larg, care ne ajută să discernem mai clar ceea ce vedem cu adevărat.
Vreme de 430 de ani, israeliţii au trăit într-o cultură străină, fiind supuşi unei asupriri care le-a afectat percepţia cu privire la Dumnezeu. Ca putere mondială, Egiptul era neîntrecut şi israeliţii se luptau cu ispita de a crede că Dumnezeul lor era la fel de slab ca ei. Grandoarea politeismului egiptean le făcuse minţile să fie confuze. Ei aveau nevoie să vadă urgiile pentru a fi eliberaţi şi spiritual pe cât erau fizic.
Vederea cadavrelor egiptenilor pe ţărm însemna nu numai că asupritorii lor erau morţi, ci şi că toate lucrurile pe care Egiptul le apăra – bogăţia, splendoarea, superioritatea militară şi intelectuală şi influenţa religioasă – erau acum spălate în nisipurile Mării Roşii. Multă vreme Israelul fusese impresionat de un miraj. Dar acum puteau vedea clar că ceea ce egiptenii reprezentau era inferior Dumnezeului căruia îi păsa de Israel.
De la căderea creaţiei Sale, Domnul a căutat să ne arate mâna Lui în lume. Tot timpul Dumnezeu a permis ca răul să coexiste cu binele, astfel încât noi să putem aprecia semnificaţia binelui. Dar El ne-a promis şi că, dacă îl vom urma ascultători către Ţara Făgăduinţei, El va lăsa în urma noastră tot ceea ce a căutat să ne înşele şi să ne distrugă. Într-o zi, El va şterge păcatul, moartea şi mormântul (Apocalipsa 20:6-15) şi noi ne vom „vedea” „egiptenii spirituali” morţi pe ţărm.
Doamne, am nevoie de o adâncime spirituală a câmpului, astfel încât să discern clar adevărul în mijlocul alternativelor care mă distrag!