RĂBDAREA SFINȚILOR

Aici este RĂBDAREA sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
(Apocalipsa 14:12)

În cartea lui, Pure Desire, Ted Roberts defineşte cuvântul grec pentru răbdare ca „integritate în mijlocul durerii personale”. Este un lucru să îţi menţii integritatea atunci când toate lucrurile îţi merg bine şi un cu totul altul să faci asta în mijlocul suferinţei personale sau al opoziţiei. Integritatea este despre a fi cine eşti cu adevărat, chiar şi când nimeni nu se uită sau când consecinţele sunt severe. Opusul oglindirii, integritatea se referă la a rămâne consecvent şi a fi real, indiferent de circumstanţele exterioare.
Adeseori, integritatea se pierde în lucrurile mărunte. Un bărbat spune: „îmi iubesc soţia”, şi apoi flirtează cu fetele de la muncă. O femeie se comportă ca o sfântă la biserică, dar se înfurie pe copii când ajunge acasă. Scopul principal al unui soţ nu ar trebui să fie respectul la slujbă sau din partea prietenilor, ci respect din partea acelora care îl ştiu cel mai bine. O persoană are nevoie de foarte multă integritate pentru a păstra respectul familiei an după an.
Ca şi în cazul sfinţilor din Apocalipsa 14:12, integritatea apare atunci când suntem constant conştienţi de împărăţia lui Dumnezeu şi de prezenţa Lui. „Cine va şti că fac asta?” Iosif ştia răspunsul la această întrebare. Dumnezeu va şti. Dar când pierdem acel sentiment al prezenţei Lui, mici impurităţi pătrund în vieţile noastre şi ne compromit integritatea. Şi fără integritate dezastrul pândeşte chiar după colţ.
În 1912, Titanicul naviga dinspre America către Anglia. O nouă metodă de construcţie i-a făcut pe constructorii lui să îl declare de nescufundat. Dar când a lovit un aisberg în mijlocul Atlanticului, a durat doar câteva ore ca vasul să se scufunde, ducând mai mult de 1000 de pasageri în adâncimi cu el.
Vreme de ani, oamenii s-au mirat: De ce s-a scufundat vasul atât de repede? Cum putea un vas „de nescufundat” să se scufunde atât de repede? Unele răspunsuri au apărut într-un final când cercetătorii au descoperit epava pe fundul oceanului. Ei au putut să recupereze câte ceva din oţelul care susţinea învelişul, împreună cu niturile care ţinuseră protezele de oţel laolaltă. Analizarea acelor obiecte a indicat că oţelul avea un mare nivel de impurităţi. Acest fapt a slăbit învelişul şi niturile şi, în apele îngheţate ale Atlanticului, metalul a devenit fragil. Micile impurităţi din oţel au ajutat la compromiterea integrităţii corăbiei şi au dus la dezastru.
Când sfinţii lui Dumnezeu trec prin aisbergurile sfârşitului timpului, ei vor avea o integritatea nezguduită de opoziţie şi nici chiar de suferinţa personală.
Doamne Isuse, ai suferit crucea pentru mine pentru că Tu aveai ochii fixaţi asupra imaginii de ansamblu (Evrei 12:2)! Fă-mă să privesc spre Tine când sunt tentat să las lucrurile mici să alunece!