RĂMĂŞIŢA

În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi (RĂMĂŞIŢA) S-AU ÎNGROZIT Şl AU DAT SLAVĂ DUMNEZEULUI CERULUI. A doua nenorocire a trecut, lată că a treia nenorocire vine curând.(Apocalipsa 11:13-14)

 Cuvântul „rămăşiţa” din acest pasaj anticipează utilizarea aceluiaşi cuvânt în Apocalipsa 12:17. Cred că prevesteşte şi lucrarea celor 144 000 din Apocalipsa 14. Dă-mivoie să explic. Şi rămăşiţa (12:17), şi cei 144 000 (14:1-5) sunt acelaşi grup. Şi ambele concepte evocă Ioel 2:32, unde o rămăşiţă de pe muntele Sion cheamă Numele Domnului. În Apocalipsa 14, cei 144 000 reprezentaţi de către un înger proclamă: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i slavă” (14:7). Acum, este posibil ca rămăşiţa din textul nostru să fie numai „îngrozită”. Dar cred că este mai posibil ca ea să răspundă mesajului din Apocalipsa 14:7. Rămăşiţa din Apocalipsa 11:13 se teme de Dumnezeu şi îi dă slavă, exact cum primul înger cere lumii să facă.

Sunt cel puţin trei tipuri de frică. Primul este frica de ruină financiară. Îmi amintesc ziua de 14 martie 2000. În acea zi, pieţele financiare din Statele Unite au atins un vârf monumental. Multe depozite şi fonduri comune crescuseră cu sute de procente faţă de nivelul la care fuseseră în 1995. Dar în acea zi de 14 martie a început o alunecare ce a durat aproape trei ani, nimicind aproape jumătate din toţi banii investiţi în bursa de valori. A urmat o perioadă care a pregătit calea spre succes a avocaţilor pentru faliment, a specialiştilor în reprofilare şi a lichidatorilor. Vestea bună este că mulţi investitori care au eşuat şi-au descoperit adevărata valoare nu în bani sau în posesiuni, ci în împărăţia lui Dumnezeu.

Un al doilea tip de teamă este grija pentru vătămarea fizică. Şi o asemenea teamă este legitimă. Niciun fel de stil de viaţă sănătos sau conducere cu atenţie nu ne poate garanta că boala, cutremurele, elementele infracţionale sau altceva nu ne vor răni. Dar Dumnezeu a făgăduit să fie cu noi când trecem prin „valea umbrei morţii” (Psalmii 23:4). A şti că El Se află la conducere ne oferă încredere să trăim fiecare zi pe rând, savurând fiecare moment ca pe un dar.

Cred că al treilea tip de teamă este cel ilustrat în acest text. Este cel mai important tip de teamă, una care ne conduce la Dumnezeu. Dumnezeu ne poate folosi teama naturală (ca atunci când ne confruntăm cu lucruri prea mari pentru noi – precum un mare cutremur) pentru a ne conduce la conştientizarea prezenţei Lui şi la dorinţa de a fi împăcaţi cu El. Pavel vorbeşte despre lucrarea la mântuirea noastră „cu frică şi cutremur” (Filipeni 2:12). Teama dumnezeiască ne va conduce nu doar la o recunoaştere a prezenţei Lui, ci şi la evlavia şi respectul cuvenite.

Doamne, ajută-mă să am o apreciere sănătoasă pentru faptul că întotdeauna veghezi asupra mea! Vreau să fiu răspunzător în faţa Ta în tot ceea ce fac.