Şi cei patru îngeri

Şi cei patru îngeri [de lângă râul Eufrat] care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, CA SĂ OMOARE a treia parte din oameni. (Apocalipsa 9:15)

În imaginea mai largă a celei de-a şasea trâmbiţe, aceşti patru îngeri cheamă „o armată din iad”, îmbrăcată în roşu, albastru şi galben ca sulful. îngerii şi armata lor au un scop şi numai unul – de a ucide fiinţele umane în număr masiv. Ai putea spune că sunt agenţii finali de distrugere în masă. Armele puternice pe care ei le controlează, ieşind din gura şi coada a 200 de milioane de cai de cavalerie, ucid o întreagă treime din rasa umană. în spatele acestei întregi distrugeri, stă ascuns „îngerul Adâncului” (Apocalipsa 9:11). Impulsul de a ucide şi de a distruge în cele din urmă ia naştere din inima mândră şi răzbunătoare a lui Satana însuşi.

Un prieten de-al meu, Gordon Retzer, spune povestea lui Frank Taitague, care cunoştea acest impuls din experienţă personală. Rezident în Guam, Taitague era doar un adolescent când armata japoneză a preluat controlul asupra Guamului, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. într-o încercare de a câştiga controlul complet asupra insulei, ocupatorii au decis să ucidă toţi rezidenţii. Taitague a reuşit să fugă pe dealuri, dar nu înainte de a-şi vedea nepoţica în vârstă de opt ani aruncată la pământ şi lovită cu brutalitate. Când războiul s-a sfârşit şi americanii au eliberat ţara, el a rămas un prizonier al urii, hotărât să se răzbune.

Taitague purta o puşcă cu el oriunde mergea. La fel ca cei patru îngeri din Apocalipsa, el îşi stabilise un scop, şi acesta era să ucidă. într-o zi a dat peste nişte soldaţi japonezi care nu putuseră să părăsească insula când războiul s-a sfârşit. Imediat el i-a ţintit, pregătit să îi ucidă fără remuşcare. Dar înainte să apuce să apese pe trăgaci, cineva i-a prins braţul. Era probabil singura persoană care ar fi putut să îl oprească la momentul acela – tatăl lui. Un creştin adventist de ziua a şaptea dedicat, tatăl lui i-a reamintit lui Frank că întotdeauna visase să devină pastor. Scopul pastorului este să aducă viaţă, nu să ucidă. împreună au decis că Frank urma să părăsească insula şi să meargă la Pacific Union College pentru a studia ca să devină pastor.

Dar Dumnezeu nu îşi încheiase lucrarea cu Frank Taitague. Când a ajuns la colegiu, decanul însărcinat cu dormitorul bărbaţilor i-a oferit o cameră şi l-a informat că sosise şi colegul lui de cameră. Frank a ajuns la camera lui şi a bătut la uşă. Un student japonez a deschis uşa! Instinctiv, Frank şi-a ridicat pumnul, pregătit să îl rănească serios. Dar Dumnezeu a făcut un miracol în viaţa lui. El şi colegul lui de cameră au devenit cei mai buni prieteni. Scopul lui Dumnezeu de a iubi şi de a oferi a înlocuit scopul lui Satana de a urî şi de a ucide.

Doamne, Tu eşti Dătătorul vieţii. Tu eşti Cel care poate schimba modul în care gândesc despre alţii şi în care mă comport faţă de ei. Ajută-mă să îi văd pe alţii prin ochii Tăi iubitori!