SIMEON

Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi când nu l-ai fi primit? (1 Corinteni 4:7)

Îţi place să fii pe locul doi? Pentru pornirile noastre fireşti, pentru clasamentele lumii noastre înstrăinate de viaţa adevărată, tot ce contează este să fii primul. Uneori, când nu reuşeşti să ajungi primul, faci tot ce poţi ca să ieşi în evidenţă, să vadă ceilalţi că, deşi nu eşti tu cel dintâi, tu meriţi locul acela.

Unul dintre exemplele care confirmă din plin această realitate este cel al lui Simeon, al doilea fiu al lui Iacov. Simeon vine pe lume într-o familie temătoare de Dumnezeu, dar o familie cu foarte multe disfuncţionalităţi. Naşterea sa este privită de Lea, mama sa, ca un răspuns al lui Dumnezeu la drama ei – era neiubită. Simeon creşte cu aceste două complexe, este al doilea, iar mama lui nu este iubită. Din cauza aceasta, el va face orice pentru a ieşi în evidenţă, uneori în dauna intereselor familiei sau ale fraţilor lui.

Atunci când Iosif, fratele lui, vine să le aducă un mic dar din partea tatălui şi să se întoarcă acasă cu veşti de la ei, el este cel care, la sugestia lui Iuda, îi încurajează pe fraţii lui să-l vândă. Profitând de faptul că Ruben nu era la sfatul lor, Simeon simte că el trebuie să spună ce să se facă pentru a scăpa de Iosif.

Apoi, tot el este cel care, împreună cu Levi, merge să-i omoare pe toţi bărbaţii din Sihem într-un gest nebunesc ce urmărea să apere onoarea surorii lor şi a familiei lui Iacov. Doar intervenţia lui Dumnezeu a oprit răzbunarea canaaniţilor şi, implicit, un dezastru pentru familia lor.

Tocmai de aceea, în binecuvântarea finală dată fiilor lui, Iacov spune despre Si­meon şi Levi: „Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, şi furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi în Iacov şi-i voi risipi în Israel” (Geneza 49:7).

Simeon nu va ajunge niciodată să fie primul, dimpotrivă, lupta sa pentru a ieşi în evidenţă îl va costa închiderea în temniţa din Egipt şi risipirea urmaşilor săi în Israel.

Noi însă putem învăţa din experienţa lui nevoia de umilinţă şi modestie. Putem alege astăzi să facem din Isus eroul nostru, să îl înălţăm pe El, să îi dăm prioritate în gândurile şi faptele noastre şi să slujim după puterea noastră acolo unde ne-a chemat El, respectând locul celorlalţi şi slujba pe care le-a încredinţat-o acelaşi Dumnezeu mare şi bun.

Adrian Neagu, redactor-şef, Editura Viaţă şi Sănătate