Ştiu necazul tău şi sărăcia ta

Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) Şl BATJOCURILE DIN PARTEA CELOR CE ZIC CĂ SUNT IUDEI Şl NU SUNT,
CI SUNT O SINAGOGĂ A SATANEI.(Apocalipsa 2:9)
Din textul de astăzi, se pare că relaţia bisericii cu evreii din Smirna era în pericol.
Biserica se confrunta cu o situaţie riscantă. Până în secolul al II-lea, Imperiul Roman se aştepta ca oricine, cu excepţia evreilor, să îl venereze pe împărat. Autorităţile îi scuteau pe evrei, din respect pentru vechimea religiei lor. Pentru că romanii de obicei îi identificau pe primii creştini cu evreii, adeseori aceştia scăpau de persecuţia fără rost.
Evreii înşişi, pe de altă parte, aveau motive să se îngrijoreze cu privire la orice asociere cu creştinii. Douăzeci şi cinci de ani mai devreme, entuziasmul apocaliptic evreiesc i-a determinat pe romani să distrugă Ierusalimul şi Templul, lăsând în urmă mii de morţi. Era foarte clar că statutul evreilor în imperiu putea fi revocat imediat dacă discuţiile creştine despre Mesia trezeau suspiciuni romane împotriva evreilor.
La momentul când loan scria Apocalipsa, comunitatea evreiască se găsea într-o anumită dificultate cu liderii locali din Smirna. Faptul că evreii creştini vorbeau despre Isus Mesia şi despre sfârşitul lumii doar înrăutăţea lucrurile. Aşa că ar trebui să înţelegem cuvântul „batjocuri” din textul nostru în sensul de „calomnii”. Documentele istorice sugerează că următorul scenariu s-ar putea să fi apărut de câteva ori în Smirna primului secol.
Să spunem că Iason era un membru creştin al sinagogii. Teuda, un vecin evreu necreştin, nu l-a plăcut niciodată. „Ideile lui nebuneşti” îi puneau pe evrei în situaţii jenante faţă de vecinii lor păgâni. Într-o zi, Teuda descoperă că iarăşi caprele lui Iason au scăpat din ţarc, i-au călcat şi i-au mâncat frumosul rododendron. Într-un acces de furie, el „informează” autorităţile locale că Iason era un inamic al împăratului şi al statului, dar stătea „sub radar”, prefacându-se evreu. Apoi el le oferă dovezi ale ideilor „neevreieşti” ale lui Iason.
Autorităţile romane din vremea aceea rareori îi căutau pe creştini, dar când primeau o acuzaţie specifică, ei trebuiau să investigheze. Nu doreau să aibă potenţiali revoluţionari care se multiplică nedescoperiţi. Când le-au pus întrebări vecinilor lui Iason, au aflat curând că nu se prezenta la evenimentele civice. În cazul în care comunitatea evreiască nu îl plăcea şi sprijinea afirmaţia lui Teuda că Iason nu era un evreu adevărat, execuţia era soarta cea mai probabilă.
După asemenea incidente, este de înţeles faptul că creştinii începeau să creadă că evreii precum Teuda nu erau evrei adevăraţi, ci unelte ale lui Satana.
Doamne, descoperă-Ţi prezenţa tuturor creştinilor care se confruntă cu calomnii şi persecuţie în lumea de astăzi. Arată-mi modurile în care îi pot încuraja şi sprijini.