Turneul RVS la Deva

„Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogăţii, pe care le-am pregătit ca să-ţi zidim o casă, ţie, Numelui Tău celui sfânt, şi ale Tale sunt toate.” 1 Cronici 29:16

Îmi amintesc de ziua când prietenul pastor m-a sunat într-o după amiază de sfârşit de septembrie răcoros, dezamăgit de turnura nefavorabilă pe care o luase rezolvarea continuităţii contractului de închiriere pe spaţiu al proaspătului post local de radio creştin ce avea să emită în oraşul nostru. E vorba, după cum probabil deja aţi dedus, de Radio Vocea Speranţei. Mai erau doar câteva zile pâna când radioul trebuia să emită local din acel sediu şi primele piedici împotriva emisiei le simţeam.

Anunţul cu preluarea radioului local Micul Samaritean de către Radio Vocea Speranşei fusese facut deja şi în biserică unde bucuria veştii aduse de pastorul bisericii aproape că nici nu apucase să pătrundă bine în sufletul celor ce tocmai o primeam. Doar cu o lună înainte trăisem un alt moment de răspuns al Domnului la rugăciunile înălţate în biserica în ultimii ani, şi anume deschiderea Centrului de Studii Biblice Sola Scriptura şi a librăriei creştine Viaţă şi Sănătate în oraşul nostru. Radioul venea ca un bonus din partea Domnului. Un nesperat si nevisat bonus.

Contractul vechi pentru spaţiu în care funcţionase Radio Micul Samaritean, ce urma să fie preluat, fusese reziliat iar noi ne vedeam acum puşi în căutarea unui spaţiu nou necesar funcţionării. Mai mult, din informaţiile pe care tocmai le primisem pe sursele noastre, acolo fuseseră deja unii care doreau să preia acel spaţiu şi aveau o cerere aprobată în acest sens. N-am ştiut ce să-i răspund prietenului pastor decăt să-mi lase căteva ore să văd ce pot face. Eram destul de preocupat şi de faptul ca îi promisesem de asemenea Domnului ca în aproximativ o lună să lansăm şi noua versiune de site a bisericii, un proiect la care mă angajasem si de care mă simţeam direct răspunzător. Nu aveam nici o idee cum să intervenim în rezolvarea situaţiei însă o voce mi-a şoptit atunci extrem de inteligibil pentru urechile mele – Roagă-te!

Mi-am plecat capul în rugăciune şi L-am rugat pe Dumnezeu să intervină El în această problemă. Imediat mi-a venit în minte o persoană pe care o cunoşteam de ceva vreme şi care se ocupa în oras cu ceva afaceri imobiliare şi avea sediul firmei în aceeaşi clădire. Am sunat-o imediat mai ales ca aveam deja o relaţie de business de ceva timp. L-am găsit plecat din localitate, dar am putut discuta şi i-am expus problema noastră. Imediat a venit prin acea persoană şi prima speranţă în momentul când mi-a mărturisit că persoana de decizie în acceptarea continuităţii contractului (o doamnă director de instituţie ce administrau acea clădire) îi fusese colegă de facultate. Mi-a spus numele şi imediat am realizat că şi eu cunoşteam acea persoană dintr-o alte relaţie de business pe care o avusesem cu ceva vreme în urma cand şi eu şi dânsa lucram la alte firme. Mi-am mai revenit după şocul primit la aflarea veştii că fusese deja reziliat contractul de închiriere cu Micul Samaritean iar noi rămăsesem fără spaţiu de funcţionare a radioului. L-am rugat imediat să ne aranjeze telefonic o întâlnire mie şi prietenului pastor chiar pentru a doua zi dacă era posibil. Zis şi făcut iar în câteva minute am fost sunat înapoi întâlnirea fiindu-ne aranjată pentru a doua zi în plus primind şi promisiuinea celui cu care tocmai vorbeam, că lucrurile sunt pe făgaşul cel bun şi nu aveam de ce să ne mai facem griji, Domnul lucrase deja. Ce a urmat nu o să vă mai relatez ci doar o să închei relatarea spunându-vă simplu că astăzi RVS funcţionează la Deva din acel sediu. Mai mult, Dumnezeu s-a îngrijit ca nici costurile să nu fie mai mari decât au fost negociate cu cei de la Micul Samaritean înainte. Am mulţumit atunci Domnului şi L-am rugat să vegheze El în continuare, noi punându-i la dispoziţie ceea ce de fapt tot de la El ne venea în dar.

Radioul şi-a început emisia la data şi ora stabilită iar lucrurile au decurs bine prin harul şi grija Domnului. Acum când au trecut 102 zile de atunci, Dumnezeu ne-a mai binecuvântat şi cu un alt dar. Uneori (m-am convins de atâtea ori) noi nici nu ştim să-i cerem câte El ne oferă. In Sabatul din 10 ianuarie 2009 o bună parte din redactorii RVS s-au aflat în oraşul nostru şi în mijlocul nostru să-i cunoaştem faţă în faţă. La întrebarea cum s-au suprapus vocile cu oamenii în momentul intâlnirii, eu personal aş răspunde precum David în rugăciunea înălţată Domnului pentru Templu:

„Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogăţii, pe care le-am pregătit ca să-ţi zidim o casă, ţie, Numelui Tău celui sfânt, şi ale Tale sunt toate.” 1 Cronici 29:16

Ziua a început dimineaţa la biserică unde ne-am intâlnit cu nişte oameni obişnuiţi, simpli, motivaţi de dragoste faţă de aproape, tineri, plini de energie care s-au prezentat la programul Şcolii de Sabat ca şi noi cu gândul îndreptat către Creator şi dornici de a învăţa din Cuvântul Domnului. Am discutat, am învăţat, ne-am rugat împreună şi am cântat. Aşa ne-am încărcat sufleteşte pentru ziua ce abia începuse. A urmat Serviciul de închinare special unde Domnul i-a scos in faţă şi i-a prezentat pe rând pe: Nelu Burcea (director RVS), Lavinia Ştefan, Monica, Bianca Timşa Stoicescu, Ancuţa Stroescu, Alex Clodeanu, Adi Dobre şi Cristian Sandu (cel de la pupitrul tehnic). Au fost momentele în care am simţit împreuna cu ei. I-am mulţumit Domnului conduşi în rugăciune de trezorierul de la Conferinţa Banat, Ionel Soponariu. Programul de dimineată s-a prelungit fără ca cineva să simtă vreo oboseală mai ales ca am fost mângâiaţi de Domnul prin muzica interpretată de invitaţii speciali de la Tg. Jiu, grupul A.L.M.A. iar frigul de afară parcă nici nu impingea pe nimeni pe drumul de întoarcere în spre casă.

În după amiaza aceleaşi zile ne-am reîntâlnit de data asta într-o sala mult mai mare, la Casa de Cultură Drăgan Muntean. La ora 17:00 când programul Caravana RVS la Deva a început, sala mica a Casei de Cultura a devenit neîncăpătoare, în sală nefiind loc să mai arunci un ac. S-a stat şi în picioare la întâlnirea ascultătorilor cu redactorii de la RVS. Am avut şi invitaţi dintre oficialităţi şi aş aminti pe inspectorul zonal CNA o doamna care ne-a mărturisit ca RVS e unul din puţinele radio-uri pe care le monitorizează cu plăcere urandu-ne ca pe viitor să avem şi emisii locale de la Deva. Am avut şi un oaspete de seamă şi totodată locuitor al Hunedoarei, fostul campion mondial de box dl. Mihai Leu împreună cu soţia dânsului.

Apoi au fost prezentaţi pe rând toţi redactorii RVS astfel îmcât ascultătorii să-i cunoască în carne şi oase. S-au spus experienţe, s-au dat premii, am ascultat muzică de calitate interpretată încântător de cvartetul A.L.M.A. din Tg Jiu precum si de alţi doi solişti de excepţie Mia Iuga şi Lucian Oniţa de la Timişoara. Întâlnirea cu ascultătorii RVS a dezvăluit faptul că vocea speranţei are succes de la frageda vârstă de 3 ani – cazul Esterei care i-a declarat Ancuţei ca ascultă cu placere împreună cu mama ei emisiunile pentru copii pana la venerabili ascultători la vârsta de 82 de ani, cazul unui domn din sală identificat de Adi Dobre pentru premiul oferit – un ceas care să le arate de acum ora Radioului Vocea Speranţei.

Am înălţat şi aici o rugaciune Domnului conduşi de pastorul Ionel Soponariu şi Sabatul s-a incheiat printr-o masă de părtăşie oferita prin grija diaconiei Bisericii Adventiste de la Deva. Toţi invitaţii şi ascultătorii prezenţi – am întâlnit şi persoane care au venit din Alba Iulia pentru acest moment – au avut ocazia sa-i întrebe faţă în faţă despre subiecte şi emisiuni radiofonice promovate de RVS. Întâlnirea s-a prelungit pâna undeva în jurul orei 19:30 când încărcaţi de părtăşia avută împreună ne-am îndreptat fiecare spre casă mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru poporul Său minunat din care cu cinste şi noi facem parte. Poporul speranţei în Domnul Isus au fost martorii unei noi minunăţii: Undele radio au devenit pentru o zi palpabile.

Vă invit pe toţi să luăm aminte la minunatele versete din Psalmul 19:

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.
Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit:
dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.”

Ce minunat lucrează Domnul sub ochii noştri şi în zilele noastre prin radio. Îi mulţumim pentru toate binecuvântările revărsate peste noi. Amin!