UN TIMP SPECIAL

ÎNCHINAŢI-VĂ CELUI CE A FĂCUT CERUL Şl PĂMÂNTUL, MAREA Şl IZVOARELE APELOR!(Apocalipsa 14:7)

Ultima frază din Apocalipsa 14:7 conţine limbajul din a patra poruncă. „Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o” (Exodul 20:11). Cercetări atente indică o aluzie intenţionată la cea de-a patra poruncă din Decalog. În ultimele zile ale istoriei pământului, Dumnezeu îi cheamă pe oameni să acorde atenţie poruncii despre Sabat. Are acest lucru sens? Nu este acest fapt un pic arbitrar din partea lui Dumnezeu? Următoarele lucruri îmi sunt de ajutor în lupta cu această idee.
Imaginează-ţi o ţară (să spunem vreo înfundătură din Antarctica) în care oamenii au o cultură diferită de a noastră. Femeile pot avea câte 60 de soţi fiecare. Ele comunică între ele construind o statuie a unui bărbat şi apoi adresându-şi comentariile statuii. Trec toate cele 60 de nume pe o listă în faţa statuii, apoi ele construiesc un altar, aprind lumânări şi pun fructe în faţa statuii. Eu trec pe acolo într-un tur al Antarcticii în vacanţă. Pe parcursul lui, mă îndrăgostesc de una dintre femeile de acolo şi îi propun să se căsătorească cu mine. Ea spune „da”, iar eu îi explic că în cultura mea lucrurile sunt diferite.
Mai întâi, îi spun, voi fi singurul ei soţ. Apoi, oricând va vrea să vorbească cu mine, tot ce trebuie să facă este să mă sune pe mobil. Voi fi acolo pentru ea, indiferent ce voi face. Sunt disponibil 24 de ore pe zi. În al treilea rând, îi spun că, acolo unde locuiesc eu, sunt atât de faimos şi puternic, încât dacă va merge în orice magazin şi pur şi simplu îmi va menţiona numele, va primi orice va vrea.
Şi, în cele din urmă, îi spun că în fiecare săptămână, de vineri de la apusul soarelui şi până sâmbătă la apusul soarelui, vom avea timpul nostru special împreună. În acea perioadă de 24 de ore, eu voi fi cu ea, ea va fi cu mine şi nimic nu ne va distrage.
„Nicio problemă – sună extraordinar!” răspunde ea. Dar curând cere să vadă un consilier marital. „Este prea greu”, spune ea plină de frustrare. „Am obosit să îţi urmez regulile. Vreau să mă întorc la statuia mea, să am mai mulţi soţi şi să schimb data întâlnirii noastre. Dar aş vrea să îţi păstrez în continuare numele pentru că este folositor oricând am nevoie de ceva sau când intru în necazuri.”
Ce i-aş spune eu atunci noii mele soţii? Mi-aş mai da viaţa pentru ea chiar dacă ea mi-a rupt inima încălcându-şi legămintele? Aş lăsa-o să plece? Sau aş continua să alerg după ea chiar dacă ea iese cu alţi bărbaţi, niciodată nu ţine întâlnirea noastră, niciodată nu mă sună? Este întâlnirea noastră cu Dumnezeu o regulă atât de dificilă?
Doamne, ajută-mă să Te pun pe primul loc, chiar şi în orarul meu zilnic şi săptămânal.