(Ziua a 29-a)
Religia şi sănătatea
„Religia personală este de cea mai mare importanţă. Ioan îi scria lui Gaiu: «Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte şi sufletul tău» (3 Ioan 2). Sănătatea fizică depinde într-o mare măsură de sănătatea sufletească; prin urmare, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, înfăptuiţi toate lucrurile spre slava lui Dumnezeu. Religia personală este exteriorizată prin comportament, prin cuvinte şi prin fapte. Ea determină o dezvoltare care va ajunge până la acea treaptă finală a desăvârşirii, care se bucură de aprecierea Domnului: «Voi aveţi totul deplin în El» (Coloseni 2:10)” (Scrisoarea 117, 1901).
Adevărata religie aduce putere, linişte şi echilibru
„Adevărata religie nu este sentiment, ci manifestarea concretă a iubirii şi milei, prin fapte. O asemenea religie este necesară în vederea sănătăţii şi fericirii. Ea pătrunde în templul profanat al sufletului şi alungă elementele păcătoase care l-au invadat. Preluând conducerea fiinţei, sfinţeşte şi iluminează inima cu razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii. Ea deschide spre cer ferestrele sufletului şi permite pătrunderea slavei iubirii lui Dumnezeu. Liniştea şi echilibrul se instaurează o dată cu ea. Deoarece atmosfera cerului constituie un factor activ, când umple sufletul omenesc, puterile sale fizice, mintale şi morale sporesc, iar chipul lui Hristos, nădejdea slavei, este reprodus în interiorul fiinţei” (Review and Herald, 15 octombrie 1901; Lucrarea de binefacere, p. 42).